Romania lui Paler

Romania -tara oamenilor singuri....

In Romania nu exista 22 de milioane de cetateni ci 22 de milioane de suflete...

Raţional şi/sau afectiv

,,Am terminat prin a mă resemna cu faptul că în calitatea mea de om raţional nu mă pot înţelege cu mine în calitatea mea de om afectiv. Ceea ce omul raţional pricepe fragmentar, între anumite limite, viaţa să zicem, omul afectiv e gata să iubească fără rezerve. Cei doi sunt legaţi unul de altul ca doi fraţi siamezi. Nu se pot despărţi în aceeaşi măsură în care nu se pot înţelege. Cel mult se pot tolera. Omul raţional îi tolerează omului afectiv inexplicabila lui lăcomie. Omul afectiv îi tolerează omului raţional grimasa sceptică. Poate că existenţa „celuilalt” este pentru fiecare un preţ ce trebuie plătit echilibrului. Îmi răscumpăr tristeţile cu o mare nevoie de a iubi, şi îmi plătesc faptul că sunt deschis spre orice bucurie posibilă cu amărăciunea că nu mă pot opri la atât.''

(Rugaţi-vă să nu vă crească aripi)

Octavian Paler

Zice Udrea....

Udrea zice ca zambind ne face sa ii dam dreptate....cu un zambet si o explicatie ...binenteles o explicatie genul ei.Nu se intreaba oare, daca mai crede cineva nu doar in vorbele ei, ci in a oricarui membru pdl din guvern?

Oare chiar asa de mototoli ii crede ea pe romani?

Poate ca daca s-ar uita ce a patit domnul Boc la Valcea ,ar intelege ca nu e deajuns doar zambetul...iti mai trebuie si respect.

Cântecul nebunului

Poet: Octavian Paler

Ei sunt cuminţi…
Eu sunt nebun…
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei… sunt tot nebun…

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei…
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine…
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun… că nu-s ca Ei…
Lor nu le place-amanta Mea…
Mie nu-mi place-amanta Lor…
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia…
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea…

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!…

Nasterea altei lumi

s-au certat timpurile

spărgându-şi clipa

cu pietre ce vorbeau limbi diferite

atunci

s-au impartit si oamenii

impletind fire de nisip

in speranta ca mileniul le va spune

care parte e mai verticala

prin ochii batranilor

deveniti rame fumurii

sub povara rautatii

ridate de regrete

pietrele

sunt doar nisip

sub talpa omului

ce inca mai poarta urma dusmaniei

cioplita-n osul fruntii

anii

impreuna

se obosesc sa nasca speranta

murmurand

legende

Ultima poezie a maestrului Adrian Paunescu scrisa in agonie

…ultima poezie scrisa in agonie de Adrian Paunescu si transmisa prin e-mail unui amic din diaspora… Noiembrie 4, 2010 Eu recunosc ca am facut greseala De a slavi prea mult conducatorul Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante): Partidul, Ceausescu si Poporul. Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care L-am criticat si-am insuflat dorinta De libertate, bunastare si schimbare Subtil, necenzurandu-mi constiinta. Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese Periclitandu-mi starea, familia si casa Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse. De-aceea spun ca ultima dorinta Sa ma iertati de v-am gresit vreodata Si-mi fac adanc proces de constiinta Caci nu e om pe lume fara pata. As vrea ca sa raman in mintea voastra Doar un poet ce si-a iubit mult tara Ce a descoperit si slefuit talente Ce-au scormonit prin inimi cu chitara. Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie Nu m-am dezis de clasa proletara Si am simtit ca am o datorie, De a starni in mintea tuturora Si mai ales in suflete de tineri Ca nu suntem o tara oarecare Si-avem destin maret si vom fi liberi. Cand noi cantam in salile-arhipline Si recitam pe voci de milioane Visam la Marea noastra Romanie Si va-ndemnam: Treceti batalioane! Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat Ca n-am putut opri din cale vremea Sa vad autostrada prin Carpati Din Chisinau-Arad cu via Tebea Sunt unii care ma lovesc si-acuma Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare! Cuvinte grele-arunca, nesimtire Si toti vor ca sa cada in picioare Eu va privesc de-aici de sus, cu mila As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate Se rasuceste Stefan in morminte De-atata ura, pizma, nedreptate. Imi este jena, sila….chiar ma bucur Ca am plecat de-acolo, dar ma doare Cand vad valori, talente, caractere Ce-si fac familiile peste hotare. Ce sa va spun, romanii mei de bine Ce-aveti sfiala, bun simt si onoare Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Sa tineti minte) Nu lasati tara calcata in picioare. Nu plecati capul, tineti pieptu-n fata Cu fruntea sus, sa n-o coboare nimeni Sa va claditi cu totii alta viata Mesaj catre romani de pretutindeni! Sa iei aminte tara mea de suflet Ia atitudine si da raul afara Unde s-a dus Granarul Europei Banala tara-industrial-agrara. Sa iei aminte tara mea de glorii Cu patima iti spun din nefiinta Cladeste-ti viitorul pe trei sfinte Pe munca, educatie, credinta. In timp ce va imbarbatez de-aicea Din ceruri si din sfere tutelare Vad iarasi vorbe grele prin ziare Pe forumuri, pe la televizoare. N-am omorat pe nimeni niciodata Nici cand murim nu ni se mai da pace La toti gasiti cusururi si reprosuri Nu mai lasati pe nimeni sa se-mpace.

Un OM

Sa multumim cerului ca ne-a privilegiat sa fim contemporani cu marele OM Adrian Paunescu.

Adrian Păunescu Târziu Când v-am rugat să-i ocrotim, Când v-am rugat a nu-i uita, N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns Că-i o problemă foarte grea. Şi-am fost ridicol stăruind Şi-am încercat să vă mai spun Şi noi m-aţi învinovăţit Şi m-aţi considerat nebun. Şi eu v-am zis că nu e timp, Că suntem nişte pasageri, Şi voi aţi construit minciuni, Mai multe astăzi decât ieri. Şi-acum de ce vă bucuraţi De arta celor ce-au murit, Când voi i-aţi condamnat pe ei La trai pe muchie de cuţit? O locuinţă v-am cerut, S-o dăm artiştilor pribegi, Şi jaful vostru mi-a răspuns Cu literele unei legi. Acum, e gata casa lor Şi v-aţi putea şi voi mândri Că daţi o casă celor morţi, Deşi ei v-au cerut-o, vii. Târziu răspuns şi ipocrit, Artiştii au ajuns pământ, E gata casa vieţii lor, Dar locatarii nu mai sunt. 20 mai 1994

S-a enervat presedintele....

Faptul ca politia romana a avut curajul sa iasa in strada pentru a-si cere drepturile l-a enervat cumplit pe domnul Basescu si ca atare a hotarat sa renunte la serviciile lor.O fi avand si el dreptate caci de unde sa le mai dea saracu bani ca doar nici el nu are,i-a dat pe toti domanei Udrea pt frunza aceea sic:))Si apoi daca e criza sa traiasca si romanul cum poate, ca si ministrilor nostrii li s-au diminuat salariile si nu zic nimic ,se descurca si ei cum pot cu ce mai au prin conturi.
Poate ca ar trebui sa luam exemplu de la presedinte si daca ne enervam pe cineva sa facem abstractie de el...fie el politist,jurist,profesor...nu-i asa?

Un nou an scolar....o noua aventura

Ne-am revazut in curtea liceului cu multe lacrimi de bucurie si vom porni la drum impreuna spre mirajul anilor de liceu.

Promo Antena 3

Romania trezeste-te,somnul nu-ti aduce nimik bun.

Multi poate isi spun:ASTA E!...asa este, atata timp cat nimeni nu face nimik.