s-au certat timpurile
spărgându-şi clipa
cu pietre ce vorbeau limbi diferite
atunci
s-au impartit si oamenii
impletind fire de nisip
in speranta ca mileniul le va spune
care parte e mai verticala
prin ochii batranilor
deveniti rame fumurii
sub povara rautatii
ridate de regrete
pietrele
sunt doar nisip
sub talpa omului
ce inca mai poarta urma dusmaniei
cioplita-n osul fruntii
anii
impreuna
se obosesc sa nasca speranta
murmurand
legende
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu