Mi-am odihnit gandurile pe nisipul marii.Cerul isi schimba incet culoarea .Vantul cu gust amar de sare poarta miresme ce imbratiseaza cuvantul.Marea soptea versuri care pe coama valului deveneau albatrosi.Vantul se zbate nervos printre secunde.Marea se-ncrunta,valuri se strivesc de stanci ca gandurile lovite de uitare.In fiecare scoica se naste o durere fara glas.Sub a lumii fereastra se isca furtuna.Aripi de pescarus sau frant in zbor.Tristetea se coboara peste marea nesfarsita.Zgomotul valurilor sfaramate se aude ca o muzica data mult prea tare.Si cerul plange,plange peste mare, peste firele de nisip,peste zgomot si peste tristete.Briza adduce incet noaptea peste lume.
Imi adun risipitele-mi ganduri si plec.Parca na mai ramas nimik din tacerea ce desparte lumea de stele.Doar marea si plaja .....si dincolo infinitul.
Dar maine.....poate o aripa in zbor de pescarus va deschide lumina.Lumina ce in zbatere lina devine curcubeu.....in suflare de vant.....cioburi
Sa iubim marea purtand in noi speranta ca dupa fiecare furtuna apare curcubeul.Deasupra marii si deasupra vietii!
