Ultima poezie a maestrului Adrian Paunescu scrisa in agonie

…ultima poezie scrisa in agonie de Adrian Paunescu si transmisa prin e-mail unui amic din diaspora… Noiembrie 4, 2010 Eu recunosc ca am facut greseala De a slavi prea mult conducatorul Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante): Partidul, Ceausescu si Poporul. Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care L-am criticat si-am insuflat dorinta De libertate, bunastare si schimbare Subtil, necenzurandu-mi constiinta. Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese Periclitandu-mi starea, familia si casa Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse. De-aceea spun ca ultima dorinta Sa ma iertati de v-am gresit vreodata Si-mi fac adanc proces de constiinta Caci nu e om pe lume fara pata. As vrea ca sa raman in mintea voastra Doar un poet ce si-a iubit mult tara Ce a descoperit si slefuit talente Ce-au scormonit prin inimi cu chitara. Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie Nu m-am dezis de clasa proletara Si am simtit ca am o datorie, De a starni in mintea tuturora Si mai ales in suflete de tineri Ca nu suntem o tara oarecare Si-avem destin maret si vom fi liberi. Cand noi cantam in salile-arhipline Si recitam pe voci de milioane Visam la Marea noastra Romanie Si va-ndemnam: Treceti batalioane! Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat Ca n-am putut opri din cale vremea Sa vad autostrada prin Carpati Din Chisinau-Arad cu via Tebea Sunt unii care ma lovesc si-acuma Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare! Cuvinte grele-arunca, nesimtire Si toti vor ca sa cada in picioare Eu va privesc de-aici de sus, cu mila As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate Se rasuceste Stefan in morminte De-atata ura, pizma, nedreptate. Imi este jena, sila….chiar ma bucur Ca am plecat de-acolo, dar ma doare Cand vad valori, talente, caractere Ce-si fac familiile peste hotare. Ce sa va spun, romanii mei de bine Ce-aveti sfiala, bun simt si onoare Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Sa tineti minte) Nu lasati tara calcata in picioare. Nu plecati capul, tineti pieptu-n fata Cu fruntea sus, sa n-o coboare nimeni Sa va claditi cu totii alta viata Mesaj catre romani de pretutindeni! Sa iei aminte tara mea de suflet Ia atitudine si da raul afara Unde s-a dus Granarul Europei Banala tara-industrial-agrara. Sa iei aminte tara mea de glorii Cu patima iti spun din nefiinta Cladeste-ti viitorul pe trei sfinte Pe munca, educatie, credinta. In timp ce va imbarbatez de-aicea Din ceruri si din sfere tutelare Vad iarasi vorbe grele prin ziare Pe forumuri, pe la televizoare. N-am omorat pe nimeni niciodata Nici cand murim nu ni se mai da pace La toti gasiti cusururi si reprosuri Nu mai lasati pe nimeni sa se-mpace.