marți, 24 mai 2011

,,Omul este prin natura sa o fiinta sociala.''

Cat de necesara credeti ca este implicarea tinerilor in problemele societatii?Si cati tineri,oare,se gandesc la asta?



"Democratia este singurul sistem compatibil cu demnitatea si libertatea umana. Dar are un sigur viciu incurabil: n-are niciun criteriu de selectiune a valorilor de conducere. Niciunul."

5 comentarii:

Motanul_Incaltat spunea...

La prima intrebare mi se pare ca cel mai potrivit raspuns ar fi acesta: implicarea este necesara in masura in care individul simte nevoia sa se implice. Insa daca ne referim la problemele societatii in general (n-ai spus, spre exemplu, problemele societatii romanesti) acestea ar trebui sa fie mai intai cunoscute. Cu alte cuvinte: care sunt problemele societatii omenesti, privind totul la scara mondiala? Pe de alta parte nu cred ca ajunge numai sa te implici, mai trebuie sa le si rezolvi, de asa maniera incat sa ameliorezi situatia. Trebuie sa si poti sa faci efectiv asta. Or, lucrul acesta presupune o foarte mare responsabilitate. Deoarece este foarte periculos cand omul incepe sa se joace de-a Dumnezeu...
Raspunsul la a doua intrebare, dupa parerea mea, ar fi acesta: cred ca tinerii se gandesc la ceea ce spui, dar nu se gandesc numai la asta. Se gandesc, pentru ca de problemele vietii ne lovim cu totii, implicit tinerii. Cine nu se gandeste, spre exemplu, la un loc de munca? Si mai ales la unul bine platit!Realitatile economice sunt cele care sunt si ne privesc pe toti pana la urma. Mai depinde si de varsta: la 13-14 ani mai mult decat probabil ca nu te gandesti la asta. Dar dupa ce termini, spre exemplu, o facultate incepi sa te gandesti... In general vorbind,pe masura ce inaintezi in varsta incepi sa te gandesti mult mai serios la probleme. E inevitabil. Deci incepi sa te gandesti la ceea ce-ti ofera societatea, la ceea ce poti oferi tu societatii. Chiar si din faptul ca multi tineri emigreaza rezulta ca se gandesc la problemele societatii si la felul in care s-ar putea descurca in viata. Si nu se gandesc numai ei, ci si parintii lor (evident, vorbesc de cei responsabili)... Dar cand esti tanar iei lucrurile mult mai usor, nu-ti prea bati capul cu gravele probleme ale umanitatii,insa de gandit la probleme, un tanar se gandeste. Poate ca nu la modul profund (sau unii poate ca da! nu exclud aceasta posibilitate). Nu cred ca poti ignora cu totul problemele de care incepi sa te lovesti tu insuti si care fac parte din problemele societatii. Pe unele poate ca le mai poti ignora, dar nu pe toate.

Motanul_Incaltat spunea...

Tutea il cita pe Bergson, apropos de citatul dat de tine. Se referea la crieriul de selectiune a valorilor, nu neaparat a valorilor de conducere. Parerea mea este ca acest criteriu de selectiune a valorilor depinde, se bazeaza pe valorile pe care e intemeiata societatea. Eu te-as intreba pe tine urmatorul lucru: pe ce valori crezi ca e intemeiata societatea romaneasca post-decembrista? :)
(Cand spun aici valori nu ma refer neaparat la oameni valorosi). Sa incerc sa fiu mai clar. Daca munca este o valoare recunoscuta si respectata in societate, pe care societatea este intemeiata, atunci criteriul de selectiune al valorilor va fi bazat pe munca. Daca banul - forta financiara, forta capitalului - este o valoare pe care societatea este intemeiata, o valoare recunoscuta si respectata in societate, atunci si criteriul de selectie al celorlalte valori se va baza pe bani, forta financiara, forta capitalului. Ei, hai sa ne gandim cum e daca deasupra muncii e capitalul. Atunci capitalul va determina orientarea valorica, daca pot sa ma exprim astfel, in societate, incluzand aici si valorile morale, eticul.
Dar propun sa ne gandim si la alte valori. Spre exemplu, daca ne referim la Republica Franceza, pe ce valori este aceasta intemeiata? :) . Este intemeiata, de la Revolutia Franceza incoace, pe Libertate-Egalitate-Fraternitate. Atunci si celelalte valori ale Statului Francez pornesc de la acestea. Spre exemplu: Egalitatea. Ne referim la egalitate in drepturi: nu exista un cetatean mai egal in drepturi decat altul. Abolirea Regimului Monarhic, in timpul Revolutiei Franceze, a condus spre acest lucru. Egalitatea intre barbati si femei este un alt exemplu. Sa-ti dau insa niste exemple, ca sa vezi ce inseamna cand nu e egalitate intre barbati si femei. In Franta, inca din 1804, exista Codul Familiei in care se stipula ca "femeia e data barbatului pentru ca sa-i faca urmasi". Femeia era, in acest fel, tratata ca fiind propietatea barbatului ei, fara alte drepturi: seful familiei avea puteri depline, nevasta doar sa-i faca si sa creasca copiii. In Codul Penal din 1810, adulterul era condamnat ca o fapta abominabila doar in ceea ce le privea pe femei. Daca sotul facea adulter, in mod repetat, nu era nicio problema, tribunalele aratau o foarte larga toleranta fata de barbati. Fata de femei, nu. Dar societatea fiind intemeiata pe Egalitate (caci asa spune celebra deviza!) a inceput lupta impotriva inegalitatilor, a injustitei - un lung mars, cu avansari, pauze si reculuri...
Perfect nu va fi niciodata. Uite-te la Sarkozy cum i-a tratat pe refugiatii tunisieni - le-a trimis politia pe cap, sa se ocupe de problema, in loc sa-i trateze omeneste, or lucrul acesta conduce la ideea unei republici (cea franceza) care nu mai este o republica fraternala. Cand anumite valori, pe care societatea se intemeiaza, nu mai sunt respectate, iata ce se poate intampla...
Daca solidaritatea este o valoare pe care e intemeiata societatea, atunci aceasta ar trebui sa se regaseasca si in celelalte valori si sa determine criteriul de selectie.
De unde rezulta ca nu democratia, ca sistem socio-politic, trebuie blamata pentru lipsa criteriilor de sectie a valorilor, ci, mai degraba, ar trebui sa ne gandim la faptul ca valorile pe care e intemeiata societatea sau nu sunt bune, sau acestea au suferit, din cauze ce trebuie cercetate, un proces de alterare si de viciere in timp. Sau poate ca societatea romaneasca nu si-a gasit inca fagasul, ca sa zic asa, si nu a reusit inca sa-si fundamenteze un suport axiologic adaptat vremurilor de azi, fiind inca in transformare - de la un regim totalitar comunist spre o societate democratica. Iar faptul ca pe tot parcursul sec. XX tara noastra a fost condusa de mai multe regimuri dictatoriale, o foarte lunga perioada de timp, acest lucru isi pune amprenta, vrand-nevrand, si asupra prezentului, prin mentalitatea oamenilor, prin felul in care vad lucrurile si raspund la probleme, etc.

Motanul_Incaltat spunea...

O chestie foarte interesanta pe Facebook - Idei cu radacini tinere:
"Credeti ca tinerii din Romania sunt adeptii ideii ,,ce-mi pasa mie''sau dimpotriva ,ar dori sa schimbe ceva?"
Parerea mea este ca si una si alta. Eu cred ca multi tineri gandesc si asa: "ce-mi pasa mie?". In general nu-i pasa decat de el/ea. Este si o anume ignoranta in asta, dar si un anume egoism, in absenta unei valori in societate cum ar fi solidaritatea. Dar, pe de alta parte, cred ca multi ar dori sa schimbe ceva, deoarece vad ca lucrurile nu merg tocmai bine, insa nu stiu cum s-o faca, in ce anume sa schimbe, si poate ca e vorba si de o anumita frica de implicare.
Dar... sunt tineri si tineri, caractere si caractere. Spre exemplu ma gandesc la un tanar/a crescut/a in puf de catre parinti, care are bani, are de toate, tot ce-i trebuie si care nu s-a confruntat cu probleme in adevaratul sens al cuvantului. Atunci acela de ce ar dori, de ce ar simti nevoia sa schimbe ceva? Din punctul lui de vedere lucrurile stau ok. S-ar putea sa nu fie asa, nu neg. Insa ideea de a schimba ceva ar trebui sa aiba la baza configurata ideea de a sti unde vrei sa ajungi, facand schimbarea. Si daca si poti s-o faci. Aceste doua elemente sunt importante: sa stii unde vrei sa ajungi si daca poti sa faci ceea ce ti-ai propus.
In general vorbind, in lume - si Istoria ne sta drept martora! - schimbarile si criteriile de selectiune a valorilor de conducere (deci, iata, am adaugat "de conducere") le fac sau le determina cei puternici. Lucru valabil si pentru Istoria contemporana, desigur. Pe baza anumitor idei. Ca unele pot fi gresite, asta e cu totul altceva si, evident, se poate discuta. Insa, dupa parerea mea, conteaza mult si atitudinea cetatenilor. Felul in care vad ei aceste schimbari si atitudinea pe care o au fata de schimbari, fata de probleme. Lucrul asta nu trebuie neglijat sub nicio forma.
Insa tinerii, in general, nu cred ca se gandesc prea mult la astfel de probleme. Nu stiu tu ce parere ai fata de acest subiect. Chiar as vrea sa aflu cum gandeste o tanara, adica tu, despre tinerii din Romania. :) Care e parerea ta? :)

loredana spunea...

@motanul incaltat

Tinerii din ziua de azi...eh...cred ca tinerii sunt mult mai capabili,mai maturi decat vor adultii sa creada...si uneori au nevoie doar de un impuls pt a demonstra asta.
Poate ca ,,Idei cu radacini tinere'' poate fi un astfel de impuls.
Pacat ca o numesti doar,,chestie interesanta''.
Multumesc totodata pt comentariile tale.

Motanul_Incaltat spunea...

Cu placere!
"Poate ca ,,Idei cu radacini tinere'' poate fi un astfel de impuls.
Pacat ca o numesti doar,,chestie interesanta''."
De ce spui ca e pacat ca o numesc "chestie interesanta"? Inseamna ca e vrednica, demna de interes - nu scade cu nimic valoarea proiectului. Dar, de fapt, eu m-am referit la intrebarea aceasta:"Credeti ca tinerii din Romania sunt adeptii ideii ,,ce-mi pasa mie''sau dimpotriva ,ar dori sa schimbe ceva?", si nu la "Idei cu radacini tinere" in sine, intrebare care m-a facut sa meditez. Sunt mai multe lucruri interesante acolo. Dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu toate. Uite, spre exemplu, o idee cu care nu sunt de acord:
"Aportul tinerilor in domeniul politicii este important si poate ca niste simple discutii politice in timpul orelor i-ar face mai constienti de asta."
Si, mai exact, nu sunt de acord cu "simple discutii politice in timpul orelor.." (probabil ca te referi la ore de curs, la scoala, nu?). In primul rand pentru ca scoala nu e un loc pentru dezbaterea politica a diverselor probleme. Pentru ca una e sa dezbati o problema si alta e sa o dezbati politic; asa cum o analiza a fenomenului politic reprezinta cu totul altceva. O astfel de politizare a invatamantului mi se pare ceva periculos. Apoi discutiile politice nu sunt simple. Ar insemna ca sa te situezi pe pozitii partinice - adica sa aperi interesele partidului cu care simpatizezi, sa discuti in spiritul, ideologia si programul acestui partid. Pe de alta parte, gandeste-te, ca si profesorii pot avea simpatiile lor politice, unii poate ca sunt si membrii ai vreunui partid. Bineinteles ca si colegii pot avea simpatiile lor. Pai ce-ar iesi de aici...? Sper ca nu o paruiala generala :). Pentru ca politica de partid dezvolta si patimi mari, ce pot ajunge pana la fanatism. Or, scoala nu e o tribuna politica. Iar actul de invatamant nu trebuie, dupa parerea mea, sub nicio forma politizat. In timpul tau liber, e alta chestiune, poti sa faci ce vrei. Dar nu in timpul orelor...
Politizarea invatamantului imi creaza o reala repulsie si am sa-ti spun de ce. Gandeste-te cum, in anii '50, erau dati afara de la facultate, cu huo, cu sedinte sinistre, studenti care au zis nu stiu ce (bineinteles, ceva cu totul neesential) deoarece i s-a parut cuiva ca ar fi atacat linia partidului. Sau ca de ce cutareasca a venit la facultate purtand haine mai bune, de la consignatia, si nu imbracata muncitoreste, ca toti oamenii muncii - totul interpretat ca o atitudine politica ostila liniei politice a partidului. Doamne fereste de asa ceva! Sigur, erau alte vremuri, de trista amintire... Dar si aceste exemple ilustreaza faptul ca politica nu are ce cauta in scoala/facultate. Eu cred ca e mult mai bine asa.
A fi matur nu inseamna neaparat a aborda orice chestiune sub raport politic. Daca te vei uita in DEX la definitia cuvantului matur vei observa ca are sensuri mult mai ample:
http://dexonline.ro/definitie/matur
Sa ai o judecata adanca, o intelepciune profunda, experienta, chibzuinta, seriozitate. Or, aceste lucruri sunt cu mult mai grele decat galceava politica. Se dobandesc mai greu, necesita efort intelectual. Sa-ti indrepti mintea spre adancimile insondabile ale existentei, ca sa dau un exemplu, e un lucru mult mai greu decat discutiile politice care, in general, se poarta in spatiul public. Pentru ca sunt multi oameni capabili, dar sunt putini cei cu adevarat profunzi.