Aud
La poarta inimii
Clopotele vremii.
Ma-nfioara
Si ma cheama,
Pe drumul cu miros de iarna.
Acorduri se-nfiripa
Pe harpa unui inger…
Colindul sfant se-nalta.
Ascult,
Si nu stiu,
Daca vine din mine
Sau e aievea.
Zapezile curg dupa clipe,
Iar colindul
Le imbraca-n nemurire.
Fulgii,
Dovada realitatii,
Se odihnesc usor
Pe pleoapele-mi impovarate de vise.
Deschid ochii,
Privesc in sus,
Si strig:
Priveste-ma cerule
Si spune-mi,
Cu ce sa incrustez
Pe suflet,
Colindul sfant?
Sa pot simti Craciunul
Mereu
Ca si acum...
Prin suflet,
Si ochii de copil.
