miercuri, 21 aprilie 2010

CURIOZITATE....




CURIOZITATEA-cruce si patima a mea


Motto:nechează curiozitatea-n mine şi-n colbul ei trăiesc



Gând ,cu sânge sălbatic ,

vii spre mine
ca o privire dintr-un ochi
ce n-a dormit niciodată,
cioplindu-mi liniile frunţii virgine
cu saţ.


Ignorând cu tupeu
doctrina vremii mele,
mă porţi
până la epuizare,
printre întrebări ce-mi muşcă din cuget
flămând şi crud
închise-n clădiri din cuvinte
ce-şi aruncă nebunesc cărămizile-n mine,
forţându-mă,
prin timp păgân,
răspunsuri să nasc
din dalta minţii-mi crude.


Mă oboseşte
şi mă doare tumultul tău uneori...
aş vrea-n tăceri amorfe să mă-nchid,
dar mi-ar rugini ochiul
de plânsul ideilor
ce nu ar mai şti
dacă am trăit vreodată
sau doar am trecut prin viaţă.


duminică, 11 aprilie 2010

VIATA INVINGE!

Victoria unuiprofesor gorjean impotriva cancerului,apoi,impotriva(in)justitiei din Romania


Voi aduce în atenţia dv., cazul unui profesor din Târgu Jiu (al cărui nume nu doreşte să fie cunoscut), îndelung mediatizat de ziarul on line de investigaţie, GorjNews.ro şi Radio Târgu Jiu.
Despre ce este vorba? Un profesor din Târgu Jiu a fost diagnosticat cu sinuzită de medici din Gorj şi Bucureşti, şi tratat, în consecinţă, peste un an. În această perioadă, sângera din ce în ce mai abundent, uneori interminabil. La peste un an de la primele semne ale afecţiunii, fiind examinat cu un tomograf, a descoperit că în spatele nasului i se formase o tumoare malignă. Cancer, stadiul patru, ultimul. Majoritatea medicilor i-au recomandat, lui şi familiei, să o ia încet spre cimitir, să nu stârnească panică.

Un medic din Bucureşti l-a ajutat să nu dispere, prezentându-i un caz similar, descoperit în acelaşi stadiu şi vindecat, cu peste un an în urmă, la o clinică din Freiburg – Germania, condusă de un medic român. A urmat bătălia pentru viaţă, cu autorităţile române pretinzând familiei pacientului să adune într-un dosar luna şi stelele – de fiecare dată altele – de pe cer, pentru a se îndura să analizeze oportunitatea eliberării formularului E 112, care presupunea decontarea spitalizării în Germania. Zeci de drumuri prin centrele universitare din ţară, zeci de apeluri disperate către medici care, ca într-o conspiraţie a morţii împotriva vieţii, au refuzat toţi să întocmească un raport în care să scrie negru pe alb un adevăr de necontestat, acela că în România un pacient cu cancer în ultimul stadiu nu poate fi vindecat.

Deşi legislaţia în vigoare obligă Casa de Asigurări de Sănătate Gorj să se pronunţe în termen de 5 zile dacă eliberează sau nu formularul E 112, un răspuns, şi acela negativ, a fost primit de către pacient la aproape trei luni de la înregistrarea cererii sale.
Cam atunci când ar fi trebuit să aibă loc parastasul de şase săptămâni, dacă, împreună cu familia, nu ar fi reuşit să acceseze credite bancare de peste 50.000 de euro – costul spitalizării.
Aflat acum la capătul tratamentului de care a beneficiat la clinica din Freiburg, este vindecat în proporţie de aproape sută la sută.
Atunci, GorjNews si Radio Targu-Jiu, a initiat o campanie sociala, intitulata “CANCERUL NU UCIDE, STATUL ROMÂN, DA!”, in care, in decursul mai multor saptamani, Radio Târgu Jiu şi Ziarul online de investigaţii GorjNEWS.ro au prezentat cum, în absenţa programelor guvernamentale adecvate, nepermis de mulţi români continuă să moară cu zile de o maladie care doar la noi în ţară, şi în alte câteva din lumea a treia, rămâne incurabilă. Ei cad victime nu doar cancerului şi suferinţei fizice şi psihice care îl însoţesc. Ei sunt, deopotrivă, victime ale incompetenţei majorităţii cadrelor medicale, ale nepăsării autorităţilor, ale unui sistem sanitar nereformat şi subfinanţat, ale unui cadru normativ anume gândit în aşa fel încât să le faciliteze şi să le grăbească moartea.

În Săptămâna Mare, până şi inJUSTIŢIA din România dă semne că se clatină. După cinci luni în care a fost tergiversată şi mutată de la o secţia la alta a Tribunalului Gorj judecarea acţiunii intentate de profesorul gorjean CJAS Gorj, pentru refuzul eliberării Formularului E112, miercuri, 31 martie a.c., judecătorul Ecaterina Manţog a pronunţat – premieră în România – o sentinţă favorabilă cetăţeanului căruia, după ce cotizase peste 30 de ani la sistemul asigurărilor de sănătate, i se refuzase finanţarea tratării în străinătate a cancerului – ultimul stadiu – de care suferea. Iată conţinutul sentinţei: “respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS. Respinge excepţia lipsei competenţei materiale. Admite acţiunea cu precizările ulterioare. Anulează adresa CAS Gorj nr.12077/10.09.2009 şi adresa CNAS prin care a fost respinsă contestaţia reclamantului. Constată că reclamantul are drept de eliberare a formularului E 112 înainte de momentul achitării contravalorii serviciilor medicale. Obligă pârâtele în solidar la plata sumei de 14970,42 euro, echivalentul în lei la cursul de la data plăţii cheltuielilor cu asistenţa medicală. Definitivă şi executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.“

De regulă, când un contribuabil se judecă cu una dintre instituţiile statului, cerându-şi drepturile, reprezentanţii justiţiei au o singură grijă: să umilească cetăţeanul şi să favorizeze statul. Faptul că gorjNEWS.ro şi Radio Târgu Jiu, iniţiatorii campaniei “Cancerul nu ucide, statul român, da!”, au monitorizat şi mediatizat pas cu pas evoluţia acestui caz, a determinat pronunţarea unei sentinţe corecte. De acum există un precedent în justiţie şi românii ar trebui să obţină mai uşor Formularul E 112.

Povestea profesorului care a învins şi cancerul, şi CJAS Gorj, o găsiţi aici, aici, aici, aici, aici, şi aici.. În afară de Radio Târgu Jiu, au mai preluat povestea Cotidianul, aici şi aici, precum şi senatorul Dan Voiculescu, aici, pe blogul său personal, iar acum, eu.

Îi rog pe cei ce doresc dintre prietenii mei din blogosferă, să mediatizeze acest caz, în scopul salvării cât mai multor vieţi a unor oameni, ce continuă sa moara de boli considerate “incurabile”, datorita incompetentei unor medici si a Caselor Judeţene de Asigurări de Sănătate, prin neaccederea la Formularul E 112, de către bolnavi.


Articol preluat de pe blogul lui NEA COSTACHE




sâmbătă, 3 aprilie 2010


PASTE FERICIT!


Fie ca prin miracolul Invierii sa primiti partea de duhovnicie, care sa creasca pacea interioara, puterea faptei intru adevar si desavarsire. In noaptea Invierii, cand clopotele bat, cu lumanari aprinse, cu sufletul curat, sa spunem impreuna… HRISTOS A INVIAT!




Easter

marți, 16 martie 2010

Hachi- A Dog's story

Un film care m-a impresionat pana la lacrimi,o lectie de loialitate ,sentimente pe care multi oameni nu sunt capabili sa le dezvolte.



Am avut si eu un catel insa povestea e putin diferita,el a plecat iar eu sunt cea care mai astept...
L-am iubit si m-a iubit f mult.

sâmbătă, 6 martie 2010

Vroiam sa te uit

am smuls din inima partea in care
imaginea ta isi crescu rădăcină
aruncand-o uitarii cu gura flamanda de lup.
mi-am intors ochii spre mine in orbite
Şi m-am născut iar,
din piatră,
cu coltul ranind sentimente
fără vină.
Credeam că va creste în mine uitarea
vindecandu-mă de tine.
însă doar sentimentul infirmitatii
mi-a curs prin vene
acid ,dureros si real.

Şi mi-s-a făcut dor...

luni, 1 martie 2010

O altă față a realității...


Se face noapte -n Piața Revoluției.
Pancarde respirând mortuar
zac,
mâinile uscânduli-se a neputință.
Ploua.
Se scurge cerneala-n țărâna
ce nu ne mai știe
până la oasele
putrede ce-n alt deceniu,
umblau îmbrăcate-n carne
cu buze rostind a speranta
OLE...OLE...

Crește revolta-n oasele de jos,
plânsul și foamea -n cele de sus
ce înca mai au carne...
Dar oare cât?

.................................

Cei ce conduc
nu pot sa audă
să vadă,
să creadă,
să-nteleagă...
Sunt prea ocupați,
sa decida culoarea cravatei ce purta-vor mâine.
Roșu,
portocaliu,
galben....

Restul mai pot aștepta,
au timp...
o viata de om.

vineri, 19 februarie 2010

Copil sarac , copil bogat...


In functie de veniturile parintilor, statul ne catalogheaza copil bogat sau copil sarac insa ce nu i-a in considerare statul este ca ,sarac sau bogat ,toti avem ceva comun:suntem copii.Avem cu totii statutul de copil al Romaniei,iar alocatia de stat este un drept al copilului garantat prin constitutie,dat de guvern,nu un drept dat de parinti astfel sa ne diferentiem ca sarac sau bogat,in functie de starea financiara a fiecaruia.
Cred ca a da tuturor alocatie egala este un mod de recunoastere a statutului de copil al Romaniei.
Sa cred ca doar unii dintre noi au acest statut in ochii guvernantilor?
Sa ne gandim ca si ziua copilului e a tuturor copiilor,indiferent de cati bani au...

miercuri, 17 februarie 2010

Cine are dreptate :EL sau EA?


Ma refer desigur la cazul profesoarei care palmuieste un politist care la randul lui face la fel.
In primul rand este vorba despre doi oameni ce isi desfasoara activitatea in institutii ale statului in care eu,omul de rand, ar trebui sa am incredere.
De ce sa nu am?
Pai ma gandesc eu asa ca poate aceea profesoara,daca are asemenea obiceiuri,poate ca si in timpul orelor le practica,oricum cred ca este o rusine pt invatamantul romanesc sa accepte un asemenea cadru didactic si mai ales ce exemplu da ea elevilor ?
Daca un elev isi spune raspicat parerea despre ceva si nu e pe placul profului este mustrat insa cand un profesor recurge la violenta ce se face?Anchete peste anchete care nu duc nicaieri.
In ce il priveste pe politist cred ca si acesta a gresit grav deoarece fiind om al legii el nu ar fi trebuit sa recurga la violenta indiferent de situatie.
Ma intreb oare daca cineva ma palmuieste ,politia romana m-ar sfatui sa dau inapoi?Nu desigur,ar spune ca nu avem voie sa ne facem dreptate singuri ,ca pentru asta exista legi...insa aceste legi nu sunt valabile si pt ei?
Cred ca daca ar fi ambii scosi din sistemele in care lucreaza ar fi corect si echitabil.

miercuri, 3 februarie 2010

Scoala de azi...viitorul de maine???


Ce mai inseamna scoala in ziua de azi?
Unii o vad ca pe o cladire ,mai noua sau mai veche cu sali mari sau mici si coridoare misterioase,altii ca pe o forma cu fond in care strictetea si seriozitatea sunt la cote maxime iar lectiile inseamna doar invatat si scris ordonate de o fata aspra fara expresie.
Eu nu o vad in nici unul din aceste moduri...de ce?Poate pt ca, cred ca lucrurile facute mecanic,fara placere,fara zambet nu duc foarte departe.
O vad ca pe un spatiu viu in care invat pt ca doresc,in care formarea mea ca om se realizeaza fara impuneri, unde profesorul nu e doar profesor ci si omul care ma ajuta sa descopar lucruri interesante cu zambet si intelegere,un loc in care navalnice iubiri de licean se infiripa misterios...un loc pe care vreau sa-l pastrez in amintire.
Dar nu e totul roz...sunt unele lucruri pe care eu le-as schimba,de pilda ideea ca desteptaciunea inseamna stapanirea cat mai perfecta a procesului de memorare a informatiilor pentru redarea lor la o eventuala testare.Eu as pune aceastadestepaciune sub amprenta puterii de intelegere a acestor informatii nu neaparat de memorare a lor,de creativitate manifestata liber de elev,de competenta a acestuia de a folosi aceste informatii si nu in ultimul rand sub amprenta dezvoltarii spiritului de initiativa si implicare al elevului in procesul educational.Astfel scoala devine un loc care te formeaza ca om nu doar ca elev.
Privita din aceasta perspectiva,scoala depaseste granitele didacticului devenind astfel un calauzitor spre un viitor mai bun, caci elevul de azi va fi cetateanul de maine.
Inchei cu cateva cuvinte scrise de Eminescu despre invatamant...(parca ar semana cu invatamantul de acum nu?)
„Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot”.

joi, 21 ianuarie 2010

Speranta...



Intr-o carte prea veche

o slova a scris

pe tine-ntr-o noapte,

pe mine ntr-un vis.

De vom curge egal

intr-un fulger de stea,

poate o noua iubire

se va naste din ea.