In functie de veniturile parintilor, statul ne catalogheaza copil bogat sau copil sarac insa ce nu i-a in considerare statul este ca ,sarac sau bogat ,toti avem ceva comun:suntem copii.Avem cu totii statutul de copil al Romaniei,iar alocatia de stat este un drept al copilului garantat prin constitutie,dat de guvern,nu un drept dat de parinti astfel sa ne diferentiem ca sarac sau bogat,in functie de starea financiara a fiecaruia.
Cred ca a da tuturor alocatie egala este un mod de recunoastere a statutului de copil al Romaniei.
Sa cred ca doar unii dintre noi au acest statut in ochii guvernantilor?
Sa ne gandim ca si ziua copilului e a tuturor copiilor,indiferent de cati bani au...
16 comentarii:
Da, dar gandeste-te ca 2/3 dintre romani sunt la limita saraciei. In conditiile acestea nu ti se pare drept ca statul sa incerce sa-i ajute pe cei multi, pe cei aflati in nevoi? Pentru ca alocatia pentru copii este un ajutor dat de stat pentru cresterea copiilor. In asemenea conditii este oare corect ca un copil ai carui parinti au venituri mici sa ia aceeasi alocatie precum un copil ai carui parinti sunt foarte bogati (vila, piscina, bentley la scara, etc, etc), numai pentru motivul ca ambii sunt copii? Asta in conditiile in care cel bogat nici nu ar avea nevoie de acest ajutor, deoarece parintii pot sa-i asigure si fara alocatie cel mai bun si mai frumos trai. Eu cred ca este drept ca statul sa-si ajute cetatenii defavorizati, pe cei saraci. Aici trebuie identificate solutii - combaterea saraciei si a subdezvoltarii. Chestiunea cu copilul este copil, adica clamarea identitatii (a=a), ca si cum ai zice frunza e o frunza si atat, sau la fel de bine poti sa zici omul e om si atat, nu e deloc convingatoare in subiectul de fata.
@ Motanul_Incaltat : Nu, cred ca Loredana are dreptate: copilul e copil, fie ca parintii lui, sunt saraci sau bogati!
O duminica placuta Lory!
@Motanul incaltat
Aveti si dvs dreptate ,da sunt multi copii saraci insa cred ca trebuie sa avem in vedere faptul ca alocatia de stat este un drept al copilului si nu un mod de combatere a saraciei in principiu.Intradevar ca sunt copii bogati pt care alocatia nu inseamna nimik dar nu li-se poate lua acelor copii dreptul de copil al Romaniei chiar daca este bogat.As mai zice ca sunt multe alte metode de ajutorare a celor saraci,de combatere a saraciei asteia lucie nu neaparat taierea acestor alocatii la unii...poate ca daca somerii nu ar mai fi atatia ,daca statul ar gasi alte solutii decat aruncarea in strada a muncitorilor s-ar reusi combaterea saraciei mult mai mult decat prin metoda alocatiilor.
Aceasta este parerea mea de la ,,inaltimea''putinilor mei ani.
Ms de vizita!
@Nea Costache
Multumesc de trecere si de faptul ca sunteti de acord cu mine :)
Si eu iti multumesc pentru ca ai raspuns la comentariul meu :).
Insa nu trebuie sa te subestimezi - "parerea mea de la inaltimea putinilor mei ani". O parere buna, desteapta, cum se zice, tine cont de varsta celui care a spus-o? Cred ca nu. Eu iti respect parerea, chiar daca nu sunt de acord cu ea, sau am observatii de facut. Sigur, tu ai dreptate: trebuie gasite solutii pentru combaterea saraciei si a subdezvoltarii. Insa "dreptul de copil al Romaniei" nu se poate lua, chiar daca aceste alocatii ar fi diferentiate in functie de salariile, veniturile parintilor. Aici este vorba de solidaritate si, dupa cat am putut sa constat, atat PDL cat si PSD sunt de acord cu aceasta formula, fireste, cu unele diferente. Principiul este ca cel sarac trebuie ajutat, nu cel bogat, care nu are nevoie de ajutor. Existenta in fapt - copilul, omul, frunza, ca sa dau niste exemple - este una. Evident, putem vorbi de o mare diversitate: oameni diferiti, nici toate frunzele nu sunt identice, la fel, etc. Calitatea, repet, calitatea este altceva. Cand spun: copil bogat, aici e vorba de o determinare. Exista si copii bogati, asa cum exista si copii saraci, nu? Fiind vorba de o diversitate, vorbim de determinare - nu toti copiii sunt bogati. Dupa parerea mea aici trebuie luat in considerare aceasta determinare care fixeaza calitatea (bogat, sarac)si nu existenta in fapt - copilul ca atare. De aceea abordarile problemei sunt diferite: pentru ca una este sa abordezi problema pornind si "cantonandu-te" doar la existenta in fapt - copilul ca atare, abstractizand - adica prin copil intelegand toti copiii Romaniei, si alta este abordarea daca se porneste de la calitate - adica de la acea determinare care fixeaza calitatea - toti sunt copii ai Romaniei, dar unii sunt bogati, altii sunt saraci - ca diversitate proprie realului, desi, in exemplul dat, avem doar un "aspect ingust", ca sa zic asa, al acestei diversitati.
@Motanul_incaltat
Desi parerea mea este diferita de a dvs in acest subiect,as vrea sa va pun o intrebare vizavi de comentariul dvs:
Daca copiii bogati ar trebui sa renunte la alocatii in favoarea celor saraci in semn de solidaritate, nu credeti ca si cei mri ar trebui sa faca la fel?Credeti ca exista vre-un bogat care sa renunte la salariu pt ca unui sarac sa-i fie mai usor traiul?
Scz ...sunt 2 intr.:)
Iti raspund cu placere.
In primul rand, nu se poate stabili o congruenta intre salariul pe care il primeste o persoana si o alocatie data de catre stat. Adica, mai simplu spus: alocatia nu e ceva identic cu salariul si nici salariul nu e ceva identic cu o alocatie data de stat. Altcineva a facut o confuzie intre impozit si alocatie. La fel se poate spune: cele doua, impozitul si alocatia, nu sunt congruente, nu reprezinta acelasi lucru. Dar sa revenim la salariu. Cine iti da salariul? Daca esti angajata la o firma privata, salariul ti-l da patronul acelei firme si nu statul. Porti o negociere cu patronul respectiv, iti arati CV-ul, care ar trebui sa demonstreze experienta ta in domeniul respectiv, arati unde ai mai lucrat si cu ce rezultate, si daca, sa presupunem, patronul firmei private hotaraste sa te plateasca cu 2000 de euro pe luna, si tu esti de acord, semnezi contractul respectiv si trebuie sa te apuci de treaba si sa confirmi in ceea ce trebuie sa faci. Observa ca statul aici nu are de a face, nu el te plateste, ci patronul firmei private unde tu te-ai dus sa te angajezi. Concluzionand: daca te angajezi la o firma privata - nu de stat - patronul acelei firme te plateste, si nu statul. A doua situatie este cea in care te-ai angaja la stat. Daca te angajezi la stat, atunci statul te plateste. Spre exemplu: te duci si-ti arati un CV la un minister, pentru a te angaja acolo. Nu intru in detalii, cert este ca te plateste statul. Statul are bani din taxele si impozitele platite de contribuabili. El cheltuieste niste bani, platindu-ti tie un salariu (cheltuieli salariale). In aceasta situatie nu mai este vorba de o firma privata, de un patron, care castiga bani din ceea ce produce el, din activitatea lui, fiind treaba lui cum isi conduce aceasta activitate (daca e vorba de o firma privata 100% statul nu mai are nicio treaba. Daca patronul da faliment, este in exclusivitate treaba lui, nu a statului). Dar in momentul in care te plateste statul din banii contribuabililor, problema se schimba. Acesti bani, sunt banii "nostrii", cum se spune - adica impozitele pe care le platim la stat (asa cum platesc si parintii tai). Deci am zis ca statul face niste cheltuieli, iar veniturile lui provin din taxe si impozite. Diferenta dintre venituri si cheltuieli se numeste buget. Daca aceasta diferenta este negativa, adica cheltuielile pe care le face statul sunt mai mari decat veniturile pe care el le incaseaza, avem de a face cu deficit bugetar, conditii in care statul e nevoit sa se imprumute, pentru ca sa-si poata sustine cheltuielile pe care le face. Acum, sa presupunem ca tu te angajezi la stat si ai un salariu de 17.000 de euro pe luna. Un asemenea salariu, la stat, nu face altceva decat sa creasca deficitul bugetar. Din aceasta cauza se si vorbeste de "salarii nesimtite" la stat. Sigur, nu toti au un asemenea salariu. Dar pentru ca deficitul bugetar sa fie cat mai mic, atunci si aceste salarii trebuie sa scada. Din pacate, acum, cand deficitul bugetar este mare, si se poate "casca" si mai mult... sunt si oameni care .. sunt disponibilizati. Retine ca patronul firmei private te plateste din banii lui, nu din banii statului. Si inca un lucru de retinut - economia tarii este in majoritatea ei o economie de piata, predominand in sectorul productiv firmele private si nu statul.
In ceea ce priveste cei foarte bogati, eu cred ca acestia ar trebui sa faca mai mult pentru tara. Nu neaparat sa renunte la o parte din averea lor pentru cei saraci, ci sa investeasca mai mult in economie, sa creeze locuri de munca - deoarece au forta financiara si au in proprietate mijloacele de productie necesare. In felul acesta ii pot si ajuta pe cei saraci. Dar, sigur, nu exclud si actele de caritate. In SUA, spre ex, economia este 100% privata. Stii foarte bine ca SUA e cea mai mare putere capitalista a lumii. Ei, acolo o universitate este sustinuta din fonduri si donatii private, nu de stat. In momentul in care un magnat al petrolului, sa zicem, doneaza o importanta suma de bani - ex: 10 miliarde US$ - catre o universitate, el face un act de caritate. Este si logic sa fie asa intr-o societate in care implicarea statului in economie este foarte minimala. Trebuie o universitate? Trebuie! De ce trebuie? Pai daca nu ar trebui, atunci o firma mare precum Texas Instruments, nu ar mai avea oameni bine pregatiti. Dar ca sa-ti dai seama de ce buget dispune o universitate americana, te rog acceseaza: http://www.yale.edu/about/financialoverview.html . Gandeste-te si la donatiile pe care le-a facut Bill Gates. Din pacate, la noi nu se fac asemenea lucruri, nu se fac asemenea investitii... La noi se investeste in fotbal. Afacerile in domeniul fotbalului sunt, pe cat se pare, foarte profitabile. Sau se investeste in terenuri, afaceri imobiliare. Pe cand Texas Instruments (TI) este o companie americană cu peste 30.000 de angajaţi, ce vinde semiconductoare şi alte produse IT... Vezi diferenta...? Baietii de la TI fac bani dintr-o activitate productiva foarte serioasa si utila, si asigura atatea locuri de munca pentru atata lume, pe cand la noi... Iti sugerez site-ul: http://en.wikipedia.org/wiki/Texas_Instruments si uite-te la veniturile pe care le are aceasta companie: sunt de ordinul a zeci de miliarde de US$. Or acolo statul se implica foarte minimal in economie, dupa cum am mai zis. Pentru ca daca nu se implica statul, atunci cine trebuie sa se implice? Cine, daca nu cei bogati, cei cu forta financiara? Eu, la noi, nu vad lucrul asta, nu vad nici intentia. Din aceasta cauza si spun ca cei bogati trebuie sa faca mai mult. Capitalismul inseamna ca dintr-o suma de bani, pe care o ai, sa faci mai multi bani, muncind cinstit, producand ceva util societatii (am dat un exemplu mai sus). Si NU sa ai o suma mare de bani - castigata cumva - pe care s-o depui la o banca din Elvetia si tu te-ai aranjat bine si nu-ti mai pasa de altii, nu-ti mai pasa de nimic. Asta NU este capitalism! Cum crezi ca s-a putut dezvolta Japonia, daca nu prin munca si creativitate, in conditiile unei societati capitaliste? Uite-te la PIB-ul nostru cat e si fa comparatia.....
Inca o chestiune pe care as vrea s-o punctez. Solutia nu este ca un bogat sa renunte la salariu pentru cel sarac. Adica el sa saraceasca si saracul sa se imbogateasca. Unde ajungem asa? Nicaieri. Chestiunea este ca statul - ca pentru asta vorbim de o societate statala - sa gaseasca solutii pentru sprijinul celor saraci, avand chiar obligatia constitutionala de a face lucrul asta. Iar cei foarte bogati sa incerce sa faca mai mult pentru tara - am aratat in comentariul precedent lucrul asta. Cand spui ca un om bogat sa-l ajute pe unul sarac, problema nu se reduce numai la a da. Pentru ca daca s-ar reduce numai la asta, atunci acest lucru ar insemna doar cheltuirea unor bani, si atat. Dar daca unul bogat ar face un spital, cu preturi convenabile, atunci, in mod sigur, ar face un bine societatii. Insa, sigur, poate fi si ajutorul individual, ca sa zic asa, adica sa ajuti o familie nevoiasa - de acord cu asta. Insa, in general vorbind, nu se poate numai sa dai si doar atat. Daca unul bogat ar face o fabrica si ar asigura locuri de munca pentru 30.000 de oameni, cum ar fi? :) Ar fi bine, nu? :)
@Motanul Incaltat
In primul rand iti multumesc pt comentariile explicative,le-am citit cu interes.
Eu vroiam sa scot in evidenta ideea ca adultii(cei bogati) mai greu fac si accepta compromisuri pt cei saraci decat copiii si oricum raman la parerea mea ca nici un copil nu trebuie privat de acest drept al alocatiei.Nu stiu daca dupa socoteala statului eu sunt ,in ochii lui,un copil sarac sau bogat insa zik ca toti suntem egali...
Poate peste cativa ani voi gandi altfel...cine stie...
Copilul este copil, indiferent de venitul părinţilor săi şi orice diferenţiere crează probleme. Gândiţi-vă la cei care nu au nici un venit în ţară, muncesc în străinătate şi sunt mai bogaţi decât bogaţii de la noi, ei figurând pe listele cu cei săraci... Ar fi trebuit aplicată o altă metodă pentru a-i ajuta pe părinţii săraci însă nu aceasta. Vor apărea probleme şi între copii...
1 martie sa-ti aduca multe bucurii, sanatate si mult succes!!
Ar fi mai simplu sa nu se mai numeasca "alocatie de stat" .. Ar disparea diferentierea ...
PS: As intreba-o pe Loredana ... cu ce ar ajuta-o pe ea [daca sa spunem ca... parintii ei ar avea un salariu per total de 1000euro ... ] acea "alocatie de stat"?
@Anonim
cred ca acea aloctie te face sa te simti copil al acestei tari la fel ca ceilalti indiferent de veniturile parintilor.Si as mai zice ca nu de aici cred ca vine salvarea de aceasta criza sau nu de aici se va faced o economie prea mare....sunt cred alte locuri in care se pierd mii de euro...
cel putin asa cred de la ,,inaltimea''putinilor mei ani :)
Loredana,
mi se pare foarte trist ce spui ...
o alocatie "te face sa te simti copil al acestei tari"??
O sa uit ca am citit asa ceva ...
Si da .. ai dreptate .. nu de aici se face economie. Este doar un inceput ...
Trimiteți un comentariu