Ce mai inseamna scoala in ziua de azi?
Unii o vad ca pe o cladire ,mai noua sau mai veche cu sali mari sau mici si coridoare misterioase,altii ca pe o forma cu fond in care strictetea si seriozitatea sunt la cote maxime iar lectiile inseamna doar invatat si scris ordonate de o fata aspra fara expresie.
Eu nu o vad in nici unul din aceste moduri...de ce?Poate pt ca, cred ca lucrurile facute mecanic,fara placere,fara zambet nu duc foarte departe.
O vad ca pe un spatiu viu in care invat pt ca doresc,in care formarea mea ca om se realizeaza fara impuneri, unde profesorul nu e doar profesor ci si omul care ma ajuta sa descopar lucruri interesante cu zambet si intelegere,un loc in care navalnice iubiri de licean se infiripa misterios...un loc pe care vreau sa-l pastrez in amintire.
Dar nu e totul roz...sunt unele lucruri pe care eu le-as schimba,de pilda ideea ca desteptaciunea inseamna stapanirea cat mai perfecta a procesului de memorare a informatiilor pentru redarea lor la o eventuala testare.Eu as pune aceastadestepaciune sub amprenta puterii de intelegere a acestor informatii nu neaparat de memorare a lor,de creativitate manifestata liber de elev,de competenta a acestuia de a folosi aceste informatii si nu in ultimul rand sub amprenta dezvoltarii spiritului de initiativa si implicare al elevului in procesul educational.Astfel scoala devine un loc care te formeaza ca om nu doar ca elev.
Privita din aceasta perspectiva,scoala depaseste granitele didacticului devenind astfel un calauzitor spre un viitor mai bun, caci elevul de azi va fi cetateanul de maine.
Inchei cu cateva cuvinte scrise de Eminescu despre invatamant...(parca ar semana cu invatamantul de acum nu?)
„Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot”.
