PIESELE DESTINULUI

Motto:Nu ştiu de-am fost pământ
sau doar vis efemer
dar n-am ştiut şi n-am putut
să fiu altfel.



Primul deschis al pleoapei
loveşte crud
puzzle-ul aruncat în labirintul sorţii,
blestem sau datorie
nouă.

Căutând locul pieselor,
pe tocuri
sau desculţi,
ne lăsăm întipărită urma
pe bucaţi de poveste fără nume
unde,
vineţii
sau translucide,
indiciile vieţii
ne străpung cordul
prin dureri neânţelese
şi plăceri virgine.

Timpului îi cresc aripi...
prea multe,prea iuţi,
puzzle-le nasc un întreg,
respirând greoi
a durere de facere,
moaşe
mâinile noastre cărunte.

fiind doar pământ
ne cresc margini,
din care curg în noi tăceri absolute
când ultima piesă îşi află locul,
oprindu-ne
fără de zbatere truda.


Nu pentru a vedea întregul,
ci pentru a pleca spre veşnicie.