Sfarsit de an scolar

Prin clepsidra vremii curs-au clipele agăţate de firul de nisip cel fără sfârşit şi fără oprire.
Timpul a alergat cu mine de mână arătându-mi viaţa cu feţele ei schimbătoare şi lăsându-mă să o percep printre gâfâielile alergării spre tinereţea din mine,uimirile copilăriei oglindite în ochii mereu căutători şi printre ticăirile inimii atinse de mirajul adolescentin.
Pe treptele şcolii am păşit cu vise fără culoare ascunse în buzunarul de la piept şi cu încrederea că penelul şi acoreaua din spatele unui suflet de profesor îmi va contura vizibil şi multicolor dorinţa ascunsă-n ideal.
Gândurile mi-au fost uneori zdruncinate de înfrângeri,alteori înălţate de realizări,uneori m-am împiedecat alteori am păşit drept însă mereu am încercat să fiu eu,să nu port măşti care nu-mi aparţin căci m-am temut că n-am să imi mai ştiu faţa şi-am încercat să spun ce gândesc,mereu,căci vorbele nespuse sunt cele mai grele.
Ce am reuşit să las în urma mea,pe faţa şcolii brăzdate de ani,va decide timpul prin prisma aducerilor aminte.


Privindu-ne pe noi,astăzi la plecare
Uitaţi,iubiţi profesori, că florile au spini
Fiţi bucuroşi şi mândrii că spinii au petale.