Se face noapte -n Piața Revoluției.
Pancarde respirând mortuar
zac,
mâinile uscânduli-se a neputință.
Ploua.
Se scurge cerneala-n țărâna
ce nu ne mai știe
până la oasele
putrede ce-n alt deceniu,
umblau îmbrăcate-n carne
cu buze rostind a speranta
OLE...OLE...
Crește revolta-n oasele de jos,
plânsul și foamea -n cele de sus
ce înca mai au carne...
Dar oare cât?
.................................
Cei ce conduc
nu pot sa audă
să vadă,
să creadă,
să-nteleagă...
Sunt prea ocupați,
sa decida culoarea cravatei ce purta-vor mâine.
Roșu,
portocaliu,
galben....
Restul mai pot aștepta,
au timp...
o viata de om.
Pancarde respirând mortuar
zac,
mâinile uscânduli-se a neputință.
Ploua.
Se scurge cerneala-n țărâna
ce nu ne mai știe
până la oasele
putrede ce-n alt deceniu,
umblau îmbrăcate-n carne
cu buze rostind a speranta
OLE...OLE...
Crește revolta-n oasele de jos,
plânsul și foamea -n cele de sus
ce înca mai au carne...
Dar oare cât?
.................................
Cei ce conduc
nu pot sa audă
să vadă,
să creadă,
să-nteleagă...
Sunt prea ocupați,
sa decida culoarea cravatei ce purta-vor mâine.
Roșu,
portocaliu,
galben....
Restul mai pot aștepta,
au timp...
o viata de om.
Un comentariu:
Frumos poem Loredana! Din pacate, jertfa celor morti la revolutie nu este indreptatita de nivelul vietii sociale a noastra, a celor de-asupra pamantului, cel ce pe ei, i-a inghitit de prea tineri.
Asa este, guvernantii nostri sunt prea ocupati cu alte probleme mult mai importante pentru ei, nu si pentru cei de la baza piramidei pe care primii, s-au cocotat.
Felicitari!
Trimiteți un comentariu