Politica...enervanta sau nu...totuşi neplictisitoare...

,,Statul şi societatea românească au nevoie de elemente bine pregătite sub raportul culturii generale si de specialitate, având însă şi conştiinţa caracterelor noastre specifice de români, conştiinţa limbii, pământului si istoriei noastre. N-avem nevoie de tehnicieni fără ţară“. Constantin Giurescu
Politica asta...o lume încâlcită de idei şi răspunsuri...o lume în care de prea multe ori lucrurile se fac mai mult pt. imagine ,pt. ca să fie şi la noi ca la alţii,pt că aşa se face...şi mai puţin pentru ca aşa trebuie făcute ,adică pentru oamenii...însă sa nu generalizez...sunt şi oameni politici cărora chiar le pasă de ce se intamplă ,le pasă de de felul cum trăiesc oamenii,le pasă de cultura ,de cei care reprezintă viitorul...intr-un cuvânt le pasă...si cu aceşti oameni si toţi ceilalţi politicieni(caci dak nu ar exista si rău nu am preţui binele nu-i aşa?)as spune ca politică din România este neplictisitoare...căci mereu se intamplă ceva ,fie ca e rău sau bine....fie ca e de ras sau foarte serios...
Oare de ce ne luăm mereu după alţii şi nu încercăm sa facem in aşa fel încât sa se ia alţii după noi?...sau măcar sa ne remarce...

Un om cu adevarat,,mare''

Se spune că ar trebui sa te porţi cu cei mici aşa cum ai vrea sa se poarte cei mari cu tine,însă puţini sunt cei care şi aplică asta …iar atunci când cineva o face ,cei ,,mici’’,se simt ,,MARI’’.mie mi-a fost dat sa intâlnesc oameni pentru care aceasta cugetare nu înseamnă doar vorbe…
O idée mi-sa furişat în gând ,dar la început credeam ca e prea ,,mare’’ pentru anii mei ,însă pt ca ideea îmi plăcea foarte mult am continuat să cred în ea…si am înâlnit un om …un om ,,mare’’care a crezut alături de mine,care a spus… ,,e greu dar nu imposibil’’,un om pe care maturitatea vârstei,funcţia politică şi experienţa în domeniul politic nu l-au împiedicat să privească spre un proiect iniţiat de un copil…dovedind astfel un caracter de excepţie…un om deosebit…ANCA ALEXANDRESCU!

Ganduri...doar atat...

ABIS


Acolo unde stelele nu pleaca ,
Acolo unde infinitul are nume ,
Unde trecut,prezent si viitor
Se intalnesc in capete de lume,
Si leaga impreuna,cozi de vesnicie.
Intr-un sonet, ce-i mort pe jumatate,
In care totul este si parca nu-I nimic,
Doar spatiu dintre abis si eternitate,
In care secundele trec toate
Fara de chip , emfaza si culoare .
Si chiar de ti-se pare ca nimic nu e,
Exista doar un punct
Cu un strop de infinit,din fiecare.





PULBERI DE IDEE

Imi leg fruntea cu o basma de iluzii,
Si gandurile, mi le asez in clepsidra vremii
Cu speranta,ca vor deveni idealuri.
Se scurg,incet,printre firele de nisip
Schimbandu-se in vise.
Nu vreau sa intorc clepsidra
De teama,sa nu le spulber pulberea de idée
Si,
De teama sa nu ma trezesc la realitatea
Care m-a invatat ca,
Nu intotdeauna geniul ,
Reuseste sa depaseasca aurul ca valoare,
In ochii orbi ai lumii,
Cea fara de inteles.
Insa nicicand nu am sa renunt,
Nici chiar obligat,de hidosenia lumii,
La sclipirea de stea a gandului.
Caci ,daca as face-o,as ramane pustie,
Si m-as condamna la nefericire vesnica.

Aripa gandului

Mi-am construit aripi,
Din cuvant
Si speranta.
Pentru a putea zbura,
Prin lume
Cu gandul.
Purtand in suflet
Iubirea de frumos,
Cu iz
De poezie.

Furtuna pe mare...

Mi-am odihnit gandurile pe nisipul marii.Cerul isi schimba incet culoarea .Vantul cu gust amar de sare poarta miresme ce imbratiseaza cuvantul.Marea soptea versuri care pe coama valului deveneau albatrosi.Vantul se zbate nervos printre secunde.Marea se-ncrunta,valuri se strivesc de stanci ca gandurile lovite de uitare.In fiecare scoica se naste o durere fara glas.Sub a lumii fereastra se isca furtuna.Aripi de pescarus sau frant in zbor.Tristetea se coboara peste marea nesfarsita.Zgomotul valurilor sfaramate se aude ca o muzica data mult prea tare.Si cerul plange,plange peste mare, peste firele de nisip,peste zgomot si peste tristete.Briza adduce incet noaptea peste lume.
Imi adun risipitele-mi ganduri si plec.Parca na mai ramas nimik din tacerea ce desparte lumea de stele.Doar marea si plaja .....si dincolo infinitul.
Dar maine.....poate o aripa in zbor de pescarus va deschide lumina.Lumina ce in zbatere lina devine curcubeu.....in suflare de vant.....cioburi
Sa iubim marea purtand in noi speranta ca dupa fiecare furtuna apare curcubeul.Deasupra marii si deasupra vietii!

Viata...

Viaţa e asemeni
Unui cub perfect.
Cu fiecare faţă
De alta culoare.
Incercăm,
Tot timpul,
Să-i aflăm aria
Şi sfârşim,
Prin a-i uita
Definiţia.